joi, 9 mai 2013

cum stau lucrurile





faci un pas greşit şi cu privirea
te sprijineşti de imagini
ai mâncat, ai băut, ai căzut în genunchi
ţi-ai frecat cu zăpadă faţa
recunoşti ameţeala clipei sorbite de vânt

lucrurile se pierd
oamenii nu se mai ajung
nu mai cred că asta e viaţa

deschizi ochii mari
cauţi să te prinzi de suferinţă
nu ştii niciodată cum îşi schimbă direcţia
obişnui cu noaptea

ea păstrează intacte atingerile
şi dragostea de departe 

2 comentarii:

ștefan s. spunea...

Felicitari pentru primul vers (si nu numai)!

ștefan s. spunea...

Scuzati-ma, faceam referire la postarea de astazi...