Frumusețea lucrurilor ultime (99)

Rugăciunea e „bătaia de inimă” a spiritului. 
Sfânta Liturghie este „cordonul ombilical” al vieții create (legătura dătătoare de viață cu Logosul divin întrupat) ce-și așteaptă nașterea în Dumnezeu. 
Un dar al clipelor de singurătate este posibilitatea liniștirii reactivității mentale și cea a actualizării unei vederi mai cuprinzătoare, care să îmbrățișeze pe Dumnezeu și toate făpturile deopotrivă.

Florin Caragiu

Frumusețea lucrurilor ultime (98)

De multe ori, stabilim ordinea priorităților în funcție de orizontul imediat, de nevoile presante, și e pe undeva firesc, dar pentru a putea rămâne deasupra valurilor tensiunii și grijii de zi cu zi, avem nevoie din când în când să ne detașăm de acest mod de a vedea lucrurile, marcat de o anume miopie existențială, și să lărgim perspectiva, să vedem contextul mai larg în care viețuim, să deschidem noi orizonturi.

Se întâmplă și invers: să arătăm interes pentru lucrurile de la distanță (spațial, temporal, cultural etc.), în tip ce neglijăm pe cele la îndemână, din proximitatea noastră, precum și pe cei din imediata noastră apropiere. Și această deficiență, distrugătoare de atmosferă și marcată de un fel de hipermetropie existențială, trebuie corectată printr-un efort constant de aplecare a atenției spre cele din jur și purtarea de grijă de relația cu ele.

Florin Caragiu

Frumusețea lucrurilor ultime (97)

Dacă ai ambiții mari, amintește-ți de cuvintele lui Iisus, care a spus apostolilor: „Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitor al tuturor” (Mc. 9, 35). Cu alte cuvinte, adâncește în tine simțământul menirii de slujire a aproapelui, de angajare a vieții proprii în slujba binelui comun, și doar așa poți înainta spre țelul propus fără a-ți risca mântuirea.

Pe de altă parte, lipsa de râvnă în vederea depășirii de sine, a transcenderii propriilor limite, apare a fi la rândul ei o piedică în calea actualizării condiției euharistice a împărăției cerurilor, întrucât aceasta „se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea” (Mt. 11, 12).

Florin Caragiu

Frumusețea lucrurilor ultime (96)

„Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus. Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul” (Ioan 3, 7-8). Credința nu înseamnă, așadar, o cantonare în tipare fixe sau scheme predeterminate, în modalități previzibile de exprimare și acțiune, ci, acționând pe baza unei conjugări luminate de har a senzației, sentimentului, gândirii și intuiției (ce atinge măsura vederii duhovnicești și înaintevederii în momentele de grație ale vieții sfinților), este principiul lăuntric al spontaneității.

Florin Caragiu