„Iată,
stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra
la el şi voi cina cu el şi el cu Mine” (Apoc. 3, 20). Cuvintele lui Iisus
Hristos ne oferă o imagine a atitudinii divine față de om, caracterizată prin
deschidere, disponibilitate, chemare, așteptare, purtare de grijă iubitoare, intenționalitate
euharistică, simultan cu o infinită discreție și respectare a intimității și
libertății personale. Este o imagine modelizantă și pentru relațiile noastre cu
semenii. Se întâmplă ca relația cu o persoană să fie dificilă, marcată de
rezistențe și aversiuni mai mult sau mai puțin conștiente. Este împortant ca
atunci când întâlnești o astfel de situație să rămâi permanent deschis și
disponibil spre un gest prietenos (și eventual chiar generos), fără a forța dialogul și fără a reacționa în
fața refuzului comunicării din partea celuilalt prin propria închidere și
adversitate. În acest fel, celălalt este
permanent invitat și impulsionat să-și schimbe atitudinea, oferindu-i-se șansa
de a o face în deplină libertate.
Florin Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu