Adversitatea
e un mediu favorabil proliferării patimilor. Rațiunea și logica obișnuite nu
pot remedia profunda afectare a ființei de către acțiunea irațională a
patimilor, ce se aseamănă unei „modificări genetice”.
Alterarea
indusă de patimi a structurilor de conștiință, memorie și limbaj are nevoie
spre restabilire de energia transformatoare a harului și darului ce ni s-au împărtășit,
care iradiază din pecetea chipului dumnezeiesc, din Sfintele Taine, din tot
ceea ce este atins de raza sfințeniei dumnezeiești.
Potolirea
adversității este cel mai urgent pas de făcut spre dezamorsarea mecanismului
maladiv, setat pe autodistrugere, al patimilor. În acest scop, e bine să
cultivi în raport cu toți și cu toate gânduri bune și nevătămătoare, chiar față
de cei care ți-au făcut rău într-un fel.
„Iubește pe
vrăjmașii tăi” este deviza stopării mecanismului infernal al adversității care
poate deveni ca o a doua natură, o natură însă „contra firii” create de
Dumnezeu.
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu