O apă stătută, fără alte surse de
împrospătare, devine un mediu nefavorabil vieții. Ea are nevoie fie de surse
subterane (izvoare), fie de o curgere care să-i primenească și să-i înnoiască
mereu conținutul. La fel, viața noastră psihică are nevoie de comunicări
primenitoare și înnoitoare. Prin rugăciune și împărtășire cu Sfintele Taine se
deschide tot mai mult spre primirea harului divin și improprierea iubirii lui
Dumnezeu. Prin comunicarea cu natura capătă energie vitală și o revigorare a
condiției euharistice, iar prin comunicarea duhovnicească pe care o poartă cu
semenii și cu ființele îngerești află de asemenea o împrospătare a vieții,
precum și o sporire în consistența sa relațională și dialogală. Armonizarea cu iconomia
divină ce poartă spre orizontul eshatologic curgerea temporală, integrarea experienței
personale și a trecutului comunitar, precum și a pregustărilor viitorului, în eflorescența
clipei, constituie o altă sursă de schimbare a minții (metanoia).
Florin Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu