O problemă delicată ce ne împovărează pe
nesimțite existența este cea a amânării. Amânăm să facem tot felul de lucruri
care ne sunt la îndemână până ajungem copleșiți de restanțele vieții. Dacă
reușim să conștientizăm această tendință, e bine să ne străduim să facem
lucrurile în momentul în care avem prilejul oferit de iconomia divină, fără să
lăsăm pe mai târziu, și fără a ne lăsa copleșiți de grija altor și altor
lucruri.
O cursă de gând este ca în momentul în care
avem de făcut un lucru, să irupă o grijă presantă pentu săvârșirea unui alt
lucru, ceva mai îndepărtat, care să ne împiedice să săvârșim ceea ce ne este la
îndemână. Și tot așa, să lăsăm cele de aproape pentru cele de departe, până ne
trezim că nu reușim să ducem nimic la bun sfârșit.
De aceea, trebuie tăiat nodul gordian al
grijii prin săvârșirea fără întârziere, pe rând și în liniște a lucrurilor
cuvenite, fără a intra în panică pentru mulțimea lor, ca și cum „un singur lucru trebuie”, cel
rânduit în calea noastră de iconomia divină, la timpul și locul potrivite.
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu