Alexei
Nesteruk face distincția între sinteza succesivă, proprie gândirii discursive
ce se aplică lumii obiectelor și sinteza instantanee, proprie cunoașterii participative
experiate în miezul relației, dialogului, comuniunii. Prin sinteza instantanee,
cunoașterea umană privește lucrurile, eliberate din chinga obiectificării, ca
pe unele purtătoare ale unei condiții euharistice și ale memoriei „totului în
toate”. Contemplarea duhovnicească are în vedere, în sens creștin, tocmai recuperarea
substanței donologice a lucrurilor în
conștiință, ce creează premisele unei prelungiri liturgice a tainei Trupului
lui Hristos în viața noastră personală și dincolo de ea, în întregul cosmos,
astfel încât taina creației se revelează a fi, în lumina iconomiei divine, una
cu terminație deschisă în împărăția lui Dumnezeu. Acolo unde nu există moarte,
nici împietrire obiectuală, muțenie și rezistență în raport cu voința personală,
ci totul capătă viață și expresivitate, ca răspuns la retrăirile memoriei, la cuvântul
dragostei, la mișcarea conștiinței.
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu