duminică, 9 septembrie 2018

aus Wasser und Geist / din apă și duh


aus Wasser und Geist

die Musik lässt uns schweigen
wir lieben uns wie verrückt
das macht Spaß
die Dialysis dauert noch eine Stunde
später beruhigt sich alles
ich rufe dich wieder an
voller Hoffnung
sprich mit meinen rotten Zellen
die brauchen Hilfe
man hat mir Wasser gegeben

niemand schläft hier mit geschlossenen Augen
wo ist mein Leben?
danke für mitkommen
eine Sekunde zählt als eine Ewigkeit
ich suche mein Kind
das verloren gegeben ist
ich höre seine weinende Stimme
überall, wie ein Wind

die Zukunft ist unser Rettungswagen
der unerwartet mit Überraschungen kommt

freigesprochen ist das Licht
das in die Augen dringt
wir sehen seine Aleen
mit den geliebten Menschen von der Weite

blaue Auge, hörst du nicht
dass wir haben Übersicht?

neben mir platzt die Angst
kein Tod überlebt uns
weil wir liebevoll leben

meine Zunge ist still
voll Geschichten kommt die Freiheit
uns entgegen
alles was wir besprechen
soll geheim bleiben

treu sind die Bäume
die über mein Kopf wachsen
der Sonne ist zu schwach
um mein Herz zu erwärmen
die Luft braucht mich
rund ist die Erde mit allen seinen Wegen
in den das Wissen verblüht
ich glaube dir
fass mich an
die Gedanken zittern

die Wolken jammern
was ist passiert? komm schnell
der Mut ist verschwunden
zwischen den Zeilen
die Steine aus dem offenen Mund

ich liebe die gute Literatur

der Hals tut mir weh
klare Augen vor mir
froh bin ich
wenn ich mir errinerne
was mir gegeben worden ist

kleine Buben, ich bin krank
die Gedichte ist ganz lang
kein Schmerz schreit, ich bin mir sicher
keine Flecke macht mir schmutzig

wieviel kosten diese Brillen
um durch die Wand zu sehen
meine Liebe, mein Zustand?

ich bin bereit die Zeit zu verlieren
auf der Suche nach einem Taxi
das Regen fällt langsam
dunkel ist die Luft
die schläft ruhig um den Mond

die rote Blätter des Wassers träumen
ohne Klage singt die Nacht
weitgehend in die Ohren
es klappt
es kommt die Zeit der Geburt
aus Wasser und Geist

-----------------

din apă și duh

muzica ne aduce la tăcere
ne iubim nebunește
asta ne face plăcere
dializa durează încă o oră
mai apoi se liniștesc toate
o să te sun iar
plin de speranță
vorbește cu celulele mele roșii
ce au nevoie de ajutor
mi s-a dat apă

nimeni nu doarme aici cu ochii închiși
unde e viața mea?
mulțumesc că ai venit cu mine
o secundă contează cât o veșnicie
îmi caut copilul dat dispărut
aud vocea sa care plânge
pretutindenea, precum vântul

viitorul e mașina noastră de salvare
ce vine din senin cu surprize

lumina ce pătrunde în ochi
e absolvită de pedeapsă
vedem aleile ei
cu oameni iubiți de departe

ochi albastru, nu auzi
că avem o privire de ansamblu?

lângă mine crapă frica
nici o moarte nu ne supraviețuiește
pentru că trăim în dragoste

limba mea e tăcută
plină de istorii vine libertatea
în întâmpinarea noastră
tot ceea ce discutăm
trebuie să rămână secret

credincioși sunt copacii
ce cresc peste capul meu
soarele e prea slab
ca să-mi încălzească inima
aerul are nevoie de mine
rotund e pământul cu toate căile sale
în care înflorește cunoștința
cred ție
cuprinde-mă
gândurile tremură

norii se tânguiesc
ce s-a întâmplat? vino repede
curajul s-a risipit
între rânduri, pietrele din gura deschisă

iubesc literatura bună

mă doare gâtul
înaintea mea, ochi limpezi
sunt bucuros
când îmi amintesc ce mi s-a dat

mici valeți, eu sunt bolnav
poezia e destul de lungă
nici o durere nu țipă, sunt sigur
nici o pată nu mă murdărește

cât costă ochelarii
ca să văd prin perete
dragostea mea, starea mea?

sunt pregătit să pierd timpul
în căutarea unui taxi
ploaia cade încet
întunecat e aerul
ce doarme liniștit în jurul lunii

frunzele roșii ale apei visează
fără să se lamenteze cântă noaptea
adânc în urechi
se termină cu bine
vine timpul nașterii
din apă și duh

Florin Caragiu

2 comentarii:

Eugen Serea spunea...

Minunat, Florin!
Minunat...

Florin Caragiu spunea...

Multumesc mult, Eugen!