Gott über alles
ein kleines Vögelein neben deinem Ohr
über die Steine singt
wie im Schlaf
wo du mit der Stille verbunden bist
stütze dich auf dem Wind
es reicht um zu sehen
die Schönheit der Erde
die unter deinen Füßen träumt
bleib stehen
mindestens zwei Minuten
ich bemühe mich
alles zu erfüllen
spar die Wörter
keine Sorge
keine Sorge
das Bild ist kaputt
das Wetter ist regnerisch
keine Schuhe auf diesem Weg
wir verbluten und singen
Gott über alles
seine Stimme ist leise
plötzlich hört man sie nicht mehr
wir sind erschreckt
es scheint alles gut
mein Zustand ist besser geworden
die Medikamente habe ich schon genommen
ich denke an dir
wir sind ein freies Land
ich sehe ein, dass du mich liebst
steh auf
der Stuhl ist aus deinen Gedanken gefallen
ich bin allein
atme mit mir
der Hund läuft mir entgegen
froh mich zu sehen
er riecht deine Anwesenheit
mit offenem Mund
alles klar
fern sind die Bergen
voll Errinerungen
befreit von dem dunklen Tag
senkrecht wie die Liebe
ich stehe bei dir
im Grass leuchtet das rote Abend
warum soll die Wärme fliegen?
niemand stört ihre weiße Gelenke
Dumnezeu peste toate
o mică pasăre lângă urechea ta
cântă deasupra pietrelor
ca în somn
unde ești legat de liniște
sprijină-te de vânt
e îndeajuns ca să vezi
frumusețea pământului
ce visează sub pașii tăi
rămâi nemișcat
măcar două minute
mă străduiesc
să împlinesc totul
economisește cuvintele
nici o grijă
tabloul e distrus
vremea e ploioasă
nici un pantof pe drumul acesta
sângerăm și cântăm
Dumnezeu mai presus de toate
vocea Sa se aude încet
brusc n-o mai auzim
suntem îngroziți
totul pare să fie bine
starea mea s-a îmbunătățit
am luat deja medicamentele
mă gândesc la tine
suntem un pământ liber
înțeleg că mă iubești
ridică-te
scaunul a căzut din gândurile tale
sunt singur
respiră cu mine
câinele aleargă în întâmpinarea mea
bucuros să mă vadă
adulmecă prezența ta
cu gura deschisă
totul e limpede
depărtați sunt munții
plini de amintiri
izbăviți de ziua întunecată
verticali ca dragostea
te susțin
în iarbă lucește seara roșiatică
de ce trebuie să zboare căldura?
nimeni nu tulbură încheieturile-i albe
Florin Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu