miercuri, 19 septembrie 2018

Gott über alles / Dumnezeu peste toate

Gott über alles

ein kleines Vögelein neben deinem Ohr
über die Steine singt
wie im Schlaf
wo du mit der Stille verbunden bist

stütze dich auf dem Wind
es reicht um zu sehen
die Schönheit der Erde
die unter deinen Füßen träumt

bleib stehen
mindestens zwei Minuten

ich bemühe mich
alles zu erfüllen

spar die Wörter
keine Sorge
das Bild ist kaputt
das Wetter ist regnerisch

keine Schuhe auf diesem Weg
wir verbluten und singen
Gott über alles
seine Stimme ist leise
plötzlich hört man sie nicht mehr
wir sind erschreckt

es scheint alles gut
mein Zustand ist besser geworden
die Medikamente habe ich schon genommen
ich denke an dir
wir sind ein freies Land

ich sehe ein, dass du mich liebst
steh auf
der Stuhl ist aus deinen Gedanken gefallen

ich bin allein
atme mit mir
der Hund läuft mir entgegen
froh mich zu sehen
er riecht deine Anwesenheit
mit offenem Mund

alles klar
fern sind die Bergen
voll Errinerungen
befreit von dem dunklen Tag
senkrecht wie die Liebe

ich stehe bei dir
im Grass leuchtet das rote Abend

warum soll die Wärme fliegen?
niemand stört ihre weiße Gelenke

Dumnezeu peste toate

o mică pasăre lângă urechea ta
cântă deasupra pietrelor
ca în somn
unde ești legat de liniște

sprijină-te de vânt
e îndeajuns ca să vezi
frumusețea pământului
ce visează sub pașii tăi

rămâi nemișcat
măcar două minute

mă străduiesc
să împlinesc totul

economisește cuvintele
nici o grijă
tabloul e distrus
vremea e ploioasă

nici un pantof pe drumul acesta
sângerăm și cântăm
Dumnezeu mai presus de toate
vocea Sa se aude încet
brusc n-o mai auzim
suntem îngroziți

totul pare să fie bine
starea mea s-a îmbunătățit
am luat deja medicamentele
mă gândesc la tine
suntem un pământ liber

înțeleg că mă iubești
ridică-te
scaunul a căzut din gândurile tale

sunt singur
respiră cu mine
câinele aleargă în întâmpinarea mea
bucuros să mă vadă
adulmecă prezența ta
cu gura deschisă

totul e limpede
depărtați sunt munții
plini de amintiri
izbăviți de ziua întunecată
verticali ca dragostea

te susțin
în iarbă lucește seara roșiatică

de ce trebuie să zboare căldura?
nimeni nu tulbură încheieturile-i albe

Florin Caragiu

Niciun comentariu: