***
omul care este iubit poate suporta orice
ca hârtia
suferințele lui sunt cuvinte pe o coală
pe care le citește ca pe o poveste de viață
a unui scriitor de departe
pentru că iubirea ne trage de aproape departe
și de departe aproape
așa că acum în smerita mea suferință
dau slavă lui Dumnezeu și mă rog:
miluiește dragostea care mă ține viu cu duhul
ca nimic să nu mă despartă de ea în veci
***
ia-ți capul tău și umblă
lumea te caută primprejur
spinul din gât ține viața aproape
cel pierdut se trezește
sună o goarnă
livezile își flutură viermii
dragostea mea
tu, care ești pentru mine ca aerul pe care îl respir
și fără de care agonizez
lasă-mi mintea tulbure să se spele în ochii tăi
pune mâna și strânge neliniștea mea
ia-mi cireșe, ce vrei
amurgul dă roată
peștii zburători sunt curcubee pe ape
ce mărunte sunt gândurile
***
Dumnezeu și-a înfipt colții în mine
ca o lună în urletul lupului
la etajul treișpe al lumii
javra asta cu coada ridicată
are o privire de om
m-ai găsit, dragoste, în noroi
ca pe un bănuț de argint găurit
pe care l-ai dat vieții
***
rugăciunea aceasta o spun:
te iubesc
sunt un pământ plin de râme
ce ține pașii tăi
ca o candelă flacăra
roiul de viespi se împrăștie
trupul meu stă lângă mine și plânge
mai e vară?
lupii se roagă
piciorul s-a prins de cârlig
cântă alunii
unde ne poartă pașii?
ei știu
***
nu știu ce va fi
dragostea începe de lângă tine
și se ia
vom pleca în lumea mare
frumusețea ei ne va mișca
vom spune: mulțumesc, Doamne
și ne vom întoarce flămânzi de copilărie
oamenii vor da din cap și vor spune:
ce pierdevară
dar nouă ne va păsa nu de ce zic
ci de toată această tristețe a lor
răsărită de unde nu știu
ca o umbră
***
mă uit pe fereastra camerei de spital:
un turn alb lângă o clădire cu acoperiș hexagonal
în juma de oră dragostea mea e aici
nu lua apă
casele din depărtare lucesc a apus
mă gândesc la distanța de la vorbă la faptă
unde ne oprim ades
ca într-un ținut al fetei morgana
vino
prăpastia aceasta o vom umple
cum îți este?
ce ți-ai dori?
lasă-mă să te port în mine
***
n-am dormit azi-noapte
m-am gândit la dragostea mea
care nu mai trăiește pentru sine
la renunțările ei
la fricile ei
la visele ei
cât îi râvnesc fericirea!
pentru aceasta mă rog
și grija de binele ei mă răscolește
ascult bătăile inimii și zic:
nu ne despărți, Doamne
cât voi lipsi puțin
***
sunt o icoană pictată pe sângele meu
în culori palide
nu mai am rinichi
transpiră pe spinarea mea visele
fă o rugăciune și arată-mi drumul
pe care merg
să plătesc glonțul orb al uitării
***
prin acest foc purificator
voi trece cu încredere
patimile lipite de mine vor arde mocnit
dragostea se va aprinde mai tare
căldura ei mă va ridica deasupra lumii
să văd panorama întreagă
miliardele de făpturi ce iubesc viața
Dumnezeu va găsi loc de odihnă
în acest trup slăbit, venit din nimic
***
păcat e ceea ce ne desparte de dragoste
dacă am ști cât de minunată e
dacă am fi răpiți de acea frumusețe
venită din sânurile dumnezeirii
am trece prin ispită ca prin aer, ușor,
luând din ea doar înțelegerea răului
și o mare compătimire pentru cei căzuți
ce trezește o neîncetată rugăciune
o neadormită purtare de grijă
pentru lumea aceasta suferindă
***
azi este zece iunie
fac patruzecișinouă de ani
mulțumesc lui Dumnezeu și prietenilor mei
dragostea lor mă ține în viață
de acum voi trăi
cât va rezista trupul meu
venele, plămânii, inima
în acest altar voi sluji iubirii
durerile mele vor fi ca o frângere a pâinii
spre slava Celui de sus
care este cu mine și în mine
El trebuie să crească
eu să mă micșorez
***
dragostea îmi dă
sirop de tuse și păstură
sunt pierdut în spațiu
am foarte mare dorință
de a mă schimba
azi te uitai la mine
ca la un copil
ți-e milă
când vezi prin ce urmează să trec
doctorul mi-a cercetat venele
să găsească locul potrivit pentru fistulă
m-a întrebat dacă știu ce înseamnă
aseară a plouat cu găleata
am adormit ușor
***
veniți la șapte și jumătate
cu trimitere de la medicul de familie
pentru chirurgie vasculară
o să vă punem fistula
să vă radeți pe brațul stâng
vă vom interna
pășesc pe un drum fără întoarcere
nu-i bai
iubirea mea cu care aș merge
până la marginile pământului
și dincolo de ele
e cu mine
o părticică din Trupul lui Hristos
s-a alipit de sufletul și corpul meu
crucea crește în mine
ca o sămânță de muștar
***
supraviețuitorii vor să-și ajute semenii
sunt unul dintre ei
acum șase ani m-am operat de cancer la colon
am trecut razant pe lângă moarte
la fel și acum, când aveam hemoglobina trei
abia mai puteam respira
după câțiva pași îmi obosea inima
dragostea m-a salvat
ca un înger trimis de Dumnezeu
să alunge moartea
aplecată deasupra mea să mă înghită
de aceea păzesc zilnic
o candelă aprinsă în inimă
spre aducere-aminte și mulțumire
că am fost pierdut și iarăși aflat
când ajungi atât de aproape de sfârșit
totul în viață pare mai dens
mai viu
mai frumos
***
azi medicul care mi-a făcut fistula
a vorbit cu mine despre toate
operația a fost o baie de umanitate
încât am putut să zâmbesc, chiar să râd
în timp ce simțeam mâna lui sigură
abia aștept să văd expoziția sa
de fotografii pe cord deschis
am simțit plăcerea de a comunica
de a înțelege, împărtăși și a face conexiuni
între lucruri disparate, aparent fără legătură
cât de important este
ca pe lângă o excelență individuală în profesie
să faci școală
să te bucuri de creșterea ucenicilor
am discutat și de topologie
și însemnătatea ei pentru chirurgie
de frumusețea arhitecturii în italia
cercetările în zona rinichiului artificial
câte și mai câte
în timp ce pe hol
dragostea mea se gândea la mine
ca o icoană ce plânge
***
suferința e un curcubeu dublu
în picătura de lacrimă
lumina se refractă de două ori
am depășit o barieră
orizontul e o pasăre
cu aripe întinse, gata de zbor
învăț să ascult voia lui Dumnezeu
e un freamăt
la care mă gândesc
ori de câte ori îmi palpez fistula
***
adam înseamnă pământ
eva, viață
cu adevărat dragostea mă face să germinez
lucrurile rele apar așa cum sunt ele
sărace de ființă
icoanele se-arată
vino și vezi
Dumnezeu ne face strălucitoare inelele
trecem prin viață ca printr-un război
ce nu ne atinge
dacă mâna nu doare prea tare
nu-i musai să ucizi durerea
ea dă contur voii
te așază în tine
ca o păpușă în alta
fericiți cei ce n-au văzut
moartea înaintea lor
și n-au privit înapoi
***
la început mi-a fost frică
nu știam cine ești, ce zace în tine
ce comoară de dragoste
mai de preț decât lumea întreagă
apoi s-a liniștit sufletul meu
s-a aprins de o văpaie plăcută
acum e plin și dă pe-afară
făcând să răsară în trup
o melodie răvășitoare
te iubesc
***
aceste poeme sunt un testament pentru tine
îți las dragostea mea
să fie cu tine pururi
oriunde te vor purta pașii sub cer
unde va cânta ciocârlia
vor foșni brazii cei înalți
îți va mângâia fruntea o adiere plăcută
crinii-și vor da mireasma
vor sălta iezii
verdele va țâșni din pământ
ca un izvor de viață
pe străzile însuflețite sau pustii
vei ști că în tine mai bate o inimă
***
aici pun punct micilor mele însemnări
despre aceste întâmplări ale ființei
care m-au marcat
împrietenindu-mă cu viața așa cum e ea
(din volumul Sânge curat, în pregătire)
Florin CARAGIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu