Jocul

pare revoltător că vrei să pierzi
chiar dacă e un simplu joc în mijlocul străzii
şi totul se mişcă fără să dea semne de oboseală
dar e un fel de a-ţi exprima dragostea
arunci un balast şi întristarea se şterge de pe faţă
o umbră dansează ştiu tu aştepţi bucuria celuilalt
e semnul de recunoaştere pentru o dorinţă
venită de foarte departe din fereastra deschisă cu greu
de o mână abia respirând
găseşti lumini pe feţe smolite
nu s-a găsit încă vreuna pe care să n-o vezi
abătută în frumuseţea cutremurului dintre noapte şi zi
asta îmi dă putere să ridic pasul din zăpada înaltă
spulberată ca o zi caniculară între două ploi iuţi
această clipă e ziua ta e numele nou
pe care-l simt pe buzele tale când închid ochii

Florin Caragiu



(fotografie preluată de pe blogul Elenei Popa)