în sala uriaşă din blocul de sticlă
figuri cu mănuşi albe dansează în cerc
la megafon se aude:
„nu e nevoie de Dumnezeu pentru a crea lumea”
pe mese tremură paharele cu vin
zâmbetele par fisuri apărute în feţe
printre seringi de plastic
pipăie pereţii unui labirint uman râsetele
în care limbi despicate rătăcesc
barmanul întinde un pahar înalt unei doamne
ea îl împinge uşor cu mâna rostind un nume
ce sună atât de complicat
că bărbatul îşi apleacă urechea spre buzele ei
creşte un murmur
din hieroglife de carne
în care auzul e o oglinjoară deformantă
plutind pe rotocoale de fum
unul câte unul invitaţii dispar
pe uşi lăturalnice
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu