cânţi cu braţele desfăcute şi te înalţi pe vârfuri
o scrisoare zboară pe dinainte
porţi un fes ţuguiat
un copil îşi îngroapă faţa în rochia ta
iubeşti aceste ore în care vederea slăbeşte
şi corpul e un disc rotitor
pe care un ac de diamant alunecă
vocea ta e oraşul în care se mută
poemul ce mă părăseşte
semn
că asfinţitul e o bătaie de aripă a sângelui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu