sângele e o arteziană
care ţâşneşte din păsări ce dorm
în zborul peste oraş
aş vrea să-ţi spun de ce îmi pasă
de scânteile tăiate la şold
uneori uit tocmai pentru că iubesc
şi iubirea e o visare
în care degete apucă flăcăruia şi-o sting
pentru a asculta cântecul inimii
râul ce ne străbate
lasă pe maluri tristeţea
din care fac bulgări copiii
ce se uită pe furiş în cartea vieţii
citind îşi aduc aminte
de multele întâmplări prin care vom trece
şi se întrec să imite cercul de hârtie în flăcări
ce ne atrage la sine
vântul ne ia pe sus
cuvintele se sfărâmă în gură
perdeaua se lasă, dar se strecoară prin ea
răsăritul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu