skip to main |
skip to sidebar
poezia e o cutie neagră
urmele ţi s-au pierdut sub zăpadă
nu ştiu încotro ai luat-o
frigul străluceşte ca o haină cu nasturi de aur
pomii sunt pe jumătate-ngropaţi
pe coroanele lor dorm lupi
prinşi în lasouri de abur
păşesc înainte fără să ştiu
dacă sub nea-i pământ sau văzduh
o pasăre înaintea mea zboară
trăgând după ea răsăritul
cu tot cu numele tău de pe buze
sunt un ochean uitat în zare prin care tu priveşti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu