Dorul
e manifestarea nevoii adânci a vederii de suflet, nevoia profundă de a recupera
o modalitate de comunicare care să transcendă diviziunile spațio-temporale.
Dorul e culoarea de fond întinsă pe pânza vederii finale asupra lumii. Dorul
susține permanent starea de trezie a ființei, capacitatea de empatizare cu
bucuriile și suferințele celorlalți, pentru că este o ardere care nu consumă,
ci intensifică trăirile ființei, ascuțindu-i receptivitatea, armonizând iconic gândurile,
simțămintele, mișcările proprii cu cele ale aproapelui, ale naturii, ale îngerilor
și ale lui Dumnezeu. Dorul comprimă în sine simultan cunoașterea faptului că
lumea se îndreaptă spre un sfârșit inevitabil și străfulgerarea unei iluminări
asupra a ceea ce urmează să se întâmple: deschiderea unei perspective integrale
asupra existenței, caracterizate de cuvântul Scripturii: Întru lumina Ta vom vedea lumină.
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu