duminică, 12 iunie 2016

Frumusețea lucrurilor ultime (13)


Dar ce ne facem când răul abuzează de puterea binelui de a îndura și a răsplăti răul cu bine? Atunci înțelegem că dreptatea rămâne totuși să fie aplicată, însă nu ca o revanșă a binelui asupra răului, ci ca o formă de ocrotire a persoanei ce săvârșește răul și a posibilelor ei victime.
Aplicarea dreptății trebuie așadar să fie însoțită de o atitudine de compasiune, care să decline orice posibilă abandonare a persoanei în afara razei iconomiei, a rugăciunii și grijii pentru mântuirea aproapelui. De aceea, Hristos spune că a fost în temniță și a fost căutat, identificându-și chipul în cei supuși dreptății (sau nedreptății) umane, arătând amplitudinea prezenței Sale în locurile cele mai private de putere, de libertate, de dragoste.
Dreptatea nu este așadar o formă de părăsire a omului de către om, ci o formă de oprire a răului însoțită de o purtare de grijă de mântuirea aproapelui care să încredințeze de posibilitatea recuperării, de faptul că mântuirea lui Dumnezeu se face arătată tuturor marginilor pământului (Ps. 97, 5).

Florin Caragiu


Niciun comentariu: