„Nu
judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi” (Matei 7, 1). În ce măsură împiedică sau,
dimpotrivă, ajută nejudecarea aproapelui la constituirea discernământului?
De
cele mai multe ori, judecata asupra aproapelui are amestecată în sine o
proiecție a propriilor resentimente, a propriilor probleme nerezolvate, a
propriei umbre. De aceea, oprirea judecății constituie o oportunitate a
retragerii proiecțiilor umbrei, a detașării interioare de impulsul nestăpânit
al agresivității, fie și ca reacție de răspuns la o agresiune venită din afară.
Abia
după momentul de oprire a acelei judecăți ce are consistența violenței
intenționale există posibilitatea unei liniștiri a cugetului și, pe acest fond,
oportunitatea regăsirii discernământului duhovnicesc, a unei judecăți purificate
de proiecția maladivă a propriei negativități.
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu