duminică, 12 iunie 2016

Frumusețea lucrurilor ultime (12)




Reacția interioară la acțiunea răului în lume testează stabilitatea în bine a conștiinței umane. Răul introduce în existența creată logica aversiunii și conflictului, a antagonismului opus intenționalității spre comuniune, încercând să atragă și să anihileze în acest malaxor intențional puterile omului.
De aceea, a răspunde cu rău la rău înseamnă a cădea tocmai în cursa răului, a acțiunii revanșarde, resentimentare. Îndemnul lui Iisus Hristos de a răspunde cu bine la rău marchează ieșirea din spațiul concentraționar guvernat de logica antagonistă, dictată de conflictul finalităților.
Faptul de a face bine celor ce ne fac rău demaschează inconsistența răului, neputința lui de a surpa temelia binelui în conștiința umană, faptul că binele nu poate fi condiționat de nimic, avându-și sursa în chipul dumnezeiesc ce străluminează conștiința umană.
Aparența de putere a răului este o iluzie dezamorsată de o extindere a binelui dincolo de domeniul dreptății, în vasta cuprindere a iertării și milostivirii de sorginte divină. Faptul de a răspunde cu rău la rău introduce în logica existenței noastre contrarietatea, bombă cu efect imediat sau întârziat în memorialul comunicărilor noastre.
Cel ce află binele găsește isihia, odihna de lupta cu răul, înțelegând cu adevărat că binele nu poate fi apărat, ci el însuși este cel ce ne apără și ne salvează de la (auto-)distrugere, identitatea noastră însăși constituindu-se plenar prin participare la bine.

Florin Caragiu

Niciun comentariu: