amiază

sacoșele plutesc peste trotuarul bătrân,

o femeie zâmbește doar pentru sine,

în timp ce la tarabe țăranii se plâng de vara ploioasă.

iubirea este singurul lucru

care te face să te bucuri

de tot ceea ce nu posezi.

zilele au luat-o la sănătoasa;

cineva îmbracă moartea în haină albă.

în toiul caniculei,

o umbră de pasăre pâlpâie

peste fața mea înclinată. 

cât e legătura?, mă aud întrebând.

păstrați restul. 

 

rondul de noapte

uneori cuvintele nu ajung

dintr-o parte în alta a mesei

sună ca o voce de animal

care își poartă neînțelesul

fără să răsucească în el sângele

cu ochii umezi de spaimă

iubirea dă pe față

frângerea subită a vieții

suferința nevinovatului

nu știu să mă rog

spun doar numele celor pe care i-am cunoscut

rememorez chipuri

cum aprinde un lămpaș noaptea luminile străzii

recviem

ce de dureri pe lumea asta!

primul nostru gând

rătăcește pe câmpia vederii

– cum vom merge mai departe,

cum vom putea supraviețui?

cine pe cine ajunge?

cine pe cine lasă în urmă, nu știm.

din mormanul de fiare,

dintre lucrurile împrăștiate

cu toată istoria lor

rămână

morții cu viii,

viii cu morții,

și-o dorință în contre-jour,

lărgind cerul pentru dragostea noastră.

la amiază

prin perdeaua de vapori fini

chipul tău alungă plictisul zilei

timpul trece prin noi

ca o rază prin camera obscură

zgomotul străzii se estompează

în acest gol potopit

o arcă duce viii și morții

se spune că în clipa de pe urmă

revezi fulgerător totul

acum la ralanti

din fiecare nume topit pe buze

țâșnește un fascicul de imagini

împreună sunt clipa cu o mie de fețe

suntem copiii foamei

servim o porție de viață

dăm zoom

pe ochiul milostiv al Domnului

privind cu împăcare

furtuna ce face din crengile subțiri

bice 

pogorământ

sunt lucruri pe care Dumnezeu

le îngăduie

doar ca să înțelegi

că în limba fericirii pământești

e un singur cuvânt

pentru iubire și păcat

și singurul mod

în care le poți distinge

e să te pui

în locul celuilalt

doar dragostea a rămas (triptic)

1. a fi sau a nu fi

lucrurile cele mai importante

sunt cele pe care nici nu le observi

când treci pe lângă ele

te-ai obişnuit

să le vezi într-o lumină familiară

înghiţite-n decor

nu te aştepţi la surprize

din partea lor

doar când le pierzi

golul pe care-l lasă în urmă

te face atent că viaţa

e în altă parte

2. search & find

aveai atâtea planuri

şi fericirea dată dispărută

e tristă

că n-ai luat-o

acasă

când ţi-a apărut în cale

şi s-a lipit de tine

cu o înfrigurare de copil părăsit

stătea aşa nemişcată

uitând să respire

ai crezut că-i un lucru

oarecare

şi ai dat-o deoparte

cu un gest stângace

pornind în căutarea ei

cu forţe proaspete

3. paradox

ne dăm seama

cât de mult ne lipseşte

Dumnezeu

abia

după ce ni se-arată

fericit eşti că ai crezut

în dragoste

chiar dacă – se spune –

are o problemă de imagine