uneori
cuvintele nu ajung
dintr-o parte în alta a mesei
sună
ca o voce de animal
care
își poartă neînțelesul
fără
să răsucească în el sângele
cu
ochii umezi de spaimă
iubirea dă pe față
frângerea
subită a vieții
suferința
nevinovatului
nu
știu să mă rog
spun
doar numele celor pe care i-am cunoscut
rememorez
chipuri
cum
aprinde un lămpaș noaptea luminile străzii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu