cosmos

 „o poezie a străzii şi a stărilor de spirit trecătoare”

l-a însufleţit pe un artist să vadă

surprinzătoarea  depăşire a realităţii,

când se creează imaginea ei. îndrăgostit, am spus:

„prezenţa ta se cheamă zi, absenţa, noapte”.

moartea trece atât de aproape de noi

încât nu ne mai ocolim: ne privim în ochi

fără ca lumea să se-ndepărteze; doar se roteşte

ca o poveste dinspre început spre sfârşit,

dinspre sfârşit spre început, fluturând veşti despre lucruri.

ne amintim: libertatea-i făcută

din acele multe şi nedrămuite purtări ale sarcinii altora.