Vă rog să ne spuneţi câteva impresii despre lansarea dvs.!
Florin Caragiu: Lansarea de la Bookfest a volumelor „Omul cu două inimi” (autor: Florin Caragiu) şi „Respiră cu mine” (autor: Diana Caragiu) a fost un eveniment în care am avut ca invitaţi doi reputaţi critici literari, Octavian Soviany şi Felix Nicolau. A mai vorbit despre poezia mea şi a Dianei Caragiu şi directorul editurii Vinea, Nicolae Tzone, iar la final a avut loc un recital poetic din cele două volume în interpretarea actorilor Iuliana Nistor şi Jean Lemne.
Care este povestea care stă în spatele alegerii titlului volumului lansat la Bookfest?
Volumul „Omul cu două inimi”, adună poeme alcătuite în ultimii ani, care au concentrat pentru mine experienţe de viaţă intense, uneori chiar dure, dar şi fermecătoare raze de fericire, împliniri de neuitat. Poezia a reflectat, dar şi a contribuit mereu la schimbările din viaţa mea. Pentru că, e adevărat, poezia nu doar oglindeşte, ci şi recreează realitatea. Tocmai pe ideea împletirii, a entanglement-ului ce se naşte la întâlnirea aceasta fascinantă dintre sine şi alteritate, am vrut la început să pun titlul volumului „Ape împletite”, însă la sugestia editorului meu, Nicolae Tzone, am convenit ca volumul să poarte un alt titlu, „Omul cu două inimi”, ce diseminează, la rândul său, multiple sugestii pe culoarul receptării. Aici ne putem gândi la inima sinelui şi cea a alterităţii ce bat îngemănate în poezie, susţinând caracterul ei polifonic. Sau taina dumnezeiască şi cea a creaţiei ce se împletesc într-o aceeaşi icoană a vieţii omului. Dualitatea ce naşte gama infinită a contrastelor nu este una antagonistă, ci a ritmului unui dialog de iubire, ce poate naşte infinite nuanţe şi reflecta în modulaţiile lui toate contrastele lumii. Poezia este un feed-back la spectrul infinit al unui chip de filiaţie ce face din existenţa creată o „fiinţă pentru celălalt”, ea înregistrând ca un seismograf reacţiile şi cutremurarea în faţa a tot ceea ce, nedescoperit pe deplin încă, aşteaptă în lume răspuns. Antena ei decelează semnalele vieţii, din orice plan de fiinţare ar veni ele, le întâlneşte şi catalizează comunicarea însuşirilor între toţi termenii existenţei, reale sau imaginare.
Ce rol joacă poezia în viaţa dvs.?
Poezia e un indicator spre experienţa de dincolo de cuvinte şi, mai mult, explorează teritorii de dincolo de câmpul experienţei comune. Poezia este motivată de elanul de pregustare a unei realităţi ce transcende condiţia actuală a vieţii. De aceea, în ce mă priveşte, poezia nu poate subzista fără irizările iconice ale existenţei, ale căror impulsuri pulsatile susţin forţa transfigurativă a cuvintelor, ritmând atmosfera surprinzătoare din jurul a ceea ce este „cu totul altfel” şi, simultan, atrage o continuă adâncire şi preschimbare de sine întru strălucirea unui chip neschimbat. Chris Tănăsescu a surprins o însuşire specială a acestei modalităţi de a fi a poeziei, remarcând că modul „profund metaforic de a traversa lumea” survine ca urmare a faptului că, în poezia mea, „metaforicul e un vehicul al metanoicului”, în sensul că, în acest context, metafora „nu e numai sens al culturii, ci cult al sensului soteriologic al vieţii”.
Drept invitaţie la lectură, vă rog să ne spuneti şi cateva versuri…!
Aş deschide o poartă spre lectura volumului cu însuşi poemul final, intitulat „recviem pentru o carte”: „tulbură apa! / aruncă-n ea inelul alb din privire, / târziu înţelegi că literele cărţii sunt răni / pe aripe / ce se lasă străbătute de spaţii”. Receptorul e astfel invitat să străbată priveliştile textuale lăsându-se străbătut el însuşi, ca relief propriu, de realitatea răvăşitoare pe alocuri a poeziei. Reaşezarea de sine în urma lecturii poate căpăta în urma acestei „transfuzii de realitate” valenţe înnoitoare.
(1 iunie 2014)
Sursa: http://actualitatea.eu/top-10-carti-de-poezie-si-nu-numai-lansate-la-bookfest/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu