prin
perdeaua de vapori fini
chipul
tău alungă plictisul zilei
timpul
trece prin noi
ca
o rază prin camera obscură
zgomotul
străzii se estompează
în
acest gol potopit
o
arcă duce viii și morții
se
spune că în clipa de pe urmă
revezi
fulgerător totul
acum la ralanti
din
fiecare nume topit pe buze
țâșnește
un fascicul de imagini
împreună
sunt clipa cu o mie de fețe
suntem
copiii foamei
servim
o porție de viață
dăm
zoom
pe
ochiul milostiv al Domnului
privind
cu împăcare
furtuna
ce face din crengile subțiri
bice
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu