exod

şi ne dăm seama: am clădit pe nisip!

ne afundăm încet în propriile fapte –

să ne arunce o privire cineva 

să ne tragă afară.

nu este bine omului să fie luat pe sus

şi aşezat departe de propriul său gând

într-un pământ în care, umblând,

să-şi găsească, seara, odihnă?

şi, neştiut – e mai bine că unele lucruri

nu sar în ochi – să se schimbe noaptea

cu dimineaţa, ca într-un joc

în care câştigi fără să te prinzi.