nu
sunt supărat
deși
computerul a mâncat poemul meu de dragoste
coborât în pagină pe când se cățăra pe fereastră
soarele de dimineață
coborât în pagină pe când se cățăra pe fereastră
soarele de dimineață
ieșise
atât de bine că te-am surprins zâmbind în somn
ghicind
fericirea ascunsă în tine
în
mine
sângele
tău bate la ușa pielii
aducând
vești despre inima în care-am petrecut anii din urmă
bătăile
ei au îmblânzit haosul
părul
tău mi se revarsă în palme
îi
sorb lumina de pe vârfuri
tristețea
a râs de sine
rugându-se
să capete o altă culoare
în
povestea anilor siamezi
Doamne, dă
Tu save!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu