uneori ţi-e greu să o iei de la capăt,
dar fără aceste gesturi umil repetate –
lucruri pe care le faci în fiecare zi
poate şi de mai multe ori, cum ai flutura
o pânză în arşiţa verii peste un prunc gol,
care zâmbeşte tăcut – nu poţi păstra
farmecul a ceea ce, unic, survine –
se risipeşte ca o mireasmă-n văzduh.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu