ți-a
plăcut să faci lucruri
care-ți
întrec puterile
să
simți pragul de la care nu mai poți înainta
să
te oprești așteptând
ca
noaptea să ajungă din urmă ziua
să
speri, să crezi
că
trupul tău se va urni
pășind
fără a apăsa pământul
ca
în visele de copil
din
care te trezeai cu certitudinea că poți s-o faci
ieșind
din apă ca un soare cu mii de brațe
întinse
spre piatra somnului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu