să vezi un înger se aseamănă
întâlnirii cu un prieten vechi,
cu care îndelungă vreme n-ai mai vorbit:
s-au întâmplat multe, însă nu e nevoie să-i spui
cum ai ajuns să stai aplecat
privind, peste marginea vieţii, abisul.
cândva ai văzut o făptură luminând tăcut
ca o candelă în faţa ta,
pe acoperişul casei, în adierea de seară.
un timp n-ai mai ştiut cine eşti.
stând faţă în faţă cu el,
îţi revin pofta de cer şi vlaga ţărânii.
şi ne recunoaşte – ţi-a spus –
după dragostea noastră. după ani şi ani,
pe lângă scara putredă treci
şi simţi ziua ca pe o mişcare a soarelui
dintr-o palmă a lui în alta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu