în
întunericul sălii mari
și
tăcerea avea un ecou
pe
aici treceau profesorii cu cataloagele
când
intrau și ieșeau din cancelarie
aici
se serba sfârșitul de an
era
și scenă de pedeapsă
vreme
de o oră stăteai singur
gândindu-te
la locul tău gol din bancă
la
murmurul clasei, la teme, la șotii,
la
pașii nesiguri ai celor scoși la tablă
la
sunetul izbăvitor al clopoțelului
și
când trecea careva
te
rugai să fii invizibil
măcar
să nu-și întoarcă privirea spre tine
altfel
era un loc bun de visat
în
ungherul acela de sală, de lume
din
care te întorceai cu o aură de mister
ușor
maturizat
trecut
prin moarte
fără
teamă de noapte
n-ai
pierdut niciodată sentimentul ăsta
poți
sta și în centrul lumii
tot
simți aroma aceea de colț
în
care aștepți cu ochii închiși lumina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu