duminică, 29 decembrie 2019

între ani




tot ce s-a dus în noi rămâne.
clipim des cu un soi de bucurie secretă,
dând click pe delete

de-a surda. 

memoria salvează la nesfârșit și-ntoarce
pe ecran imagini, când te-aștepți mai puțin.

nu scapi de umbra supusă
ce te urmează până-n pânzele albe; 
dragostea trage un fir peste abis, coase răni,
alungă frica  o torță, chipul.

urma scapă turma:
cele bune să se-adune, cele rele să se spele.




sâmbătă, 28 decembrie 2019

reverie

 cabana Mălăiești

vânt polar pe cale
bate până-n vale,
iarna o întinde
peste văi și tinde.

în zăpada moale
urme lasă, pale
fuga noastră lină
către o lumină.

în cabana ninsă,
o figură-ncinsă
așteaptă la masă:
totu-i ca acasă.

se aud șoptite
glasuri arcuite,
nerostite vreri,
lacăte-n tăceri.  

focul se-ntețește,
visul se oprește:
suntem tot pe drum,
fără să știm cum.