părinții noștri stau pe prag,
se uită îndelung cu drag
cum ne luptăm și cum răzbim
prin încercări și ne-amintim
că precum noi au fost, visând
să facă lucruri ca și când
ar împlini un viitor
ce-l întrevăd venind ușor
să vindece tot ce-am ucis,
ce am uitat din ce-am promis,
ce-am risipit din ce-am iubit,
ce am primit și-am rătăcit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu