nimic nu se compară cu libertatea sufletului în Dumnezeu
a cărei imagine palidă este saltul dintr-o stare în alta
și dintr-un spațiu-timp în altul al minții sau visului.
când realitatea e apariție, vezi dintr-un loc totul
și din toate colțurile deodată centrul în care întinderile
nu mai sunt împărțite de granițe ci, ascunse-nlăuntru,
developează prezența acolo unde conștiința scapără o lumină.
nepătimașă, dorința cheamă prefacerea din slavă în slavă
în bătaia adierii divine, ce deschide o poartă în tine,
prin care ființa circulă, liberă, în modul fericitei întrepătrunderi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu