spre o față de înger
cine-ar arunca piatra,
făr’ a se teme că ea va striga?
doar cel ce nu știe ce face,
amestecând în vase de lut
viața cu moartea!
iertarea, însă, nu lasă
cerurile să se-nchidă.
dată la o parte-i lespedea,
iadul n-are putere s-ascundă!
rănit, chipul mai frumos pare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu