sunt avid de clipele
în care lumina-ngropată sub orizont înviază
și schimbă la față cerul palid al iernii.
frigul rămâne în piele,
înăuntru bate clopotul,
pe limbă se topește numele
ce mă cheamă să urmez dragostea,
ca să mă regăsesc liber în voi,
cei ce auziți aceste cuvinte
și nu știți de unde vin, unde se duc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu