Termenul
„martir” are la origine sensul de martor ocular și mărturisitor fidel. Dumnezeu
cel atotprezent și atotvăzător este „martor
gândurilor celor mai ascunse şi pătrunde fără greş inimile şi aude toate
cuvintele” (Înț. Sol. 1, 6). Sfântul și dreptul Iov arată că martorul prin
excelență este cel ceresc, pentru care priveliștea lumii este descoperită: „martorul meu este în ceruri şi cel ce
dă pentru mine bună mărturie este sus în locurile înalte” (Iov 16, 19).
Iisus
Hristos este „Martorul cel credincios, Cel întâi născut din morţi, şi Domnul
împăraţilor pământului. Lui, Care ne iubeşte şi ne-a dezlegat pe noi din
păcatele noastre, prin sângele Său” (Apoc. 1, 5). „Cel ce este Amin, martorul cel credincios şi adevărat,
începutul zidirii lui Dumnezeu” (Apoc. 3, 14), Iisus Hristos este, astfel, ca
Dumnezeu adevărat și om adevărat, martorul lui Dumnezeu în fața oamenilor și martorul
oamenilor în fața lui Dumnezeu.
Conținutul
martiriului creștin este în ultimă instanță mărturia despre viața veșnică la
care am fost chemați (I Tim. 6, 12), concretizată prin faptele săvârșite cu
credință și cu dragoste. Sfântul Apostol Petru se numește pe sine „martor al patimilor lui Hristos şi
părtaş al slavei celei ce va să se descopere” (I Pt. 5, 1). Sfinții Apostoli sunt martori și mărturisitori ai
învierii lui Hristos, cu puterea Duhului Sfânt (Fapte 1, 8; 1, 22; 2, 32; 3, 15).
În centrul martiriului stă mărturia
conștiinței în Duhul Sfânt: „Spun adevărul în Hristos, nu mint, martor fiindu-mi conştiinţa mea în
Duhul Sfânt” (Rom. 9, 1).
Mărturia conșttiinței dă seama de sfințenia și harul lui Dumnezeu lucrătoare în ființa umană: „lauda noastră aceasta este: mărturia conştiinţei noastre că am umblat în lume, şi mai ales la voi, în sfinţenie şi în curăţie dumnezeiască, nu în înţelepciune trupească, ci în harul lui Dumnezeu” (II Cor. 1, 12). Fapta legii lui Dumnezeu, sau a ascultării de Cuvântul lui Dumnezeu, apare înscrisă în inimile tuturor oamenilor prin aceeași mărturie a conștiinței (Rom. 2, 15).
Mărturia conșttiinței dă seama de sfințenia și harul lui Dumnezeu lucrătoare în ființa umană: „lauda noastră aceasta este: mărturia conştiinţei noastre că am umblat în lume, şi mai ales la voi, în sfinţenie şi în curăţie dumnezeiască, nu în înţelepciune trupească, ci în harul lui Dumnezeu” (II Cor. 1, 12). Fapta legii lui Dumnezeu, sau a ascultării de Cuvântul lui Dumnezeu, apare înscrisă în inimile tuturor oamenilor prin aceeași mărturie a conștiinței (Rom. 2, 15).
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu