Ne îndreptăm
spre momentul pascal al pășirii în veșnicie ca o înaintare în priveliștea unui
martiriu. Întreaga noastră viață capătă sens prin prisma acestei treceri.
Acumulările duhovnicești din timpul vieții ne pot ajuta în mod decisiv ca să ne
înscriem pe curba transfigurării. Modul nostru de viață are nevoie vitală încă de
pe acum de o preschimbare, posibilă prin pregustarea tainei eshatologice odată
cu împărtășirea dumnezeiască, prin dragoste și dăruire de sine ca un gest
iconic ce, asumat cu întreaga ființă, ne așază înaintea lui Dumnezeu, trezind
conștiința noastră filială. Iubirea este acel rod de la capătul drumului în
care se plămădește un mod de viață pătruns de viața dumnezeiască.
Trăim în
orizontul martiriului ca în iminența unui salt existențial în care provocarea decisivă
este depășirea abisului între creaturalitate și dumnezeire, prin Harul Divin. De
aceea, creați fiind după chipul lui Dumnezeu, avem menirea de plămădire a
vieții noastre și a universului cu care suntem consubstanțiali în mediul iubirii
Treimice, potrivit condiției filiale, euharistice cu care am fost înzestrați.
Unirea cu
Dumnezeu dă chip însăși libertății noastre, ce nu se mai izbește de zidul
limitărilor și rezistențelor unei firi înstrăinate de cele divine, și nu mai e
îmbrăcată în cămașa de forță a legilor impersonale, sau în veșmintele de piele
ale vieții spre moarte (Fac. 3, 21), ci trăiește o profundă prefacere
duhovnicească odată cu natura reînviată însăși. Bucuria învierii lui Hristos
este cheia acestei renașteri ce răstoarnă toate așteptările disociate de taina
comuniunii eshatologice, a împărtășirii mai adevărate întru Împărăția lui
Dumnezeu.
Natura
universală așteaptă acest moment ca pe unul eliberator, suspinând după părtășia
la slava fiilor lui Dumnezeu (Rom. 8, 21-22). De aceea, apropierea de Creator
este cerută de însuși trupul nostru, de însuși cosmosul în care trăim, și criza
relației cu Dumnezeu este în același timp o criză a relației cu natura. În
acest sens, orice naturalism contrar tainei lui Dumnezeu pecetluite în creație exprimă o atitudine antinaturală mascată.
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu