O
cultură a eliberării nu poate fi decât una a implicării. Atitudinea de
neimplicare nu are darul de a se bucura de gustul libertății, ci lasă
conștiința pradă legăturilor inconștiente, resorturilor instinctive compensatorii.
Implicarea
eliberatoare necesită, mai mult, acel grad de detașare, de aplecare iconomică
dezinteresată care să facă posibilă o adâncire și o rafinare a
discernământului.
Interesul
manifestat în desfășurarea unei activități constituie, e adevărat, un factor de
impulsionare a inițiativei personale, dar și o posibilă frână în calea unei
vederi mai cuprinzătoare, sau a unui spectru mai larg de acțiune.
De
aceea, autentic eliberatoare este implicarea altruistă, dezinteresată, care
depășește orice interes meschin, în beneficiul sporului comunitar mai larg.
Interesul
îngust, egoist, este asemenea unei cultivări intensive și unilaterale a unui
teren agricol, care secătuiește în timp resursele sale, pierzând din vedere
sursa nesecată de revitalizare care este taina intersubiectivității.
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu