„Pentru
orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub
cer” (Ecclesiasticul 3, 1). Sunt momente în care avem ocazia de a face un bine
sau de a ne opri de la săvârșirea unui rău, de a face un pas decisiv în demersul
nostru, sau poate chiar de a-l reconsidera, și în care ezitările noastre ne fac
să ratăm acest prilej. Este nevoie de trezie, de un capital de încredere, de curaj
și chiar de un capital de credință pentru a acționa la momentul potrivit. Interesul
egoist este o frână în valorificarea clipei prielnice, el trăgându-ne înapoi,
blocându-ne cât să ratăm momentul și bucuria pe care o poate aduce cu sine. Gestul
de dăruire și binefacere, precum și recunoștința pentru dăruirea și binefacerile
celorlalți către noi, ne descarcerează din platoșa rigidă a suspiciunii, a
poziției de gardă față de celălalt, a unei relații dizarmonice cu alteritatea, făcându-ne
apți să ne lăsăm voia să urmeze neîmpiedicat mișcărilor conștiinței.
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu