Frumusețea lucrurilor ultime (35)

„Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer” (Ecclesiasticul 3, 1). Sunt momente în care avem ocazia de a face un bine sau de a ne opri de la săvârșirea unui rău, de a face un pas decisiv în demersul nostru, sau poate chiar de a-l reconsidera, și în care ezitările noastre ne fac să ratăm acest prilej. Este nevoie de trezie, de un capital de încredere, de curaj și chiar de un capital de credință pentru a acționa la momentul potrivit. Interesul egoist este o frână în valorificarea clipei prielnice, el trăgându-ne înapoi, blocându-ne cât să ratăm momentul și bucuria pe care o poate aduce cu sine. Gestul de dăruire și binefacere, precum și recunoștința pentru dăruirea și binefacerile celorlalți către noi, ne descarcerează din platoșa rigidă a suspiciunii, a poziției de gardă față de celălalt, a unei relații dizarmonice cu alteritatea, făcându-ne apți să ne lăsăm voia să urmeze neîmpiedicat mișcărilor conștiinței.

Florin Caragiu