Frumusețea lucrurilor ultime (23)

„Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos” (Gal. 6, 2). Legea lui Hristos, care aduce cu sine sfârșitul formalismului legii celei vechi, covârșind măsura dreptății, a reacției sau răsplătirii proporționale, este legea dragostei.

Purtarea reciprocă a sarcinilor ne revelează chipul lui Dumnezeu pecetluit în adâncul ființei noastre, faptul că a trăi viața celuilalt este calea împlinirii personale, pentru că persoana depășește limitările individualismului, conștiința umană rodind în sine valențele polifonice ale comuniunii.

Purtarea sarcinilor aproapelui constituie o asumare a vieții celuilalt care, pe lângă ajutorul ușurării poverii și o dată cu aceasta motivarea dorinței de a trăi prin dragostea însăși, aduce cu sine și o împărtășire reciprocă a darurilor.  

Nu întâmplător, sfinții, care au purtat în măsura cea mai deplină sarcinile celorlalți, primesc rodul desăvârșirii, ce desființează tot fragmentarismul cunoașterilor parțiale, scoțându-le la lărgimea unei vederi duhovnicești, în care se răsfrânge însăși vederea lui Dumnezeu (Gal. 13, 12).

Florin Caragiu