Patima mâniei are mai multe pricini. Una din ele este îndreptățirea de sine, împinge la reacții de apărare agresive sau o îndreptare a lucrurilor fără socotință. O alta este hrănirea animozității prin grăirea în deșert și deasa osândire. Neînfrânarea și nerăbdarea întrețin focul iuțimii, din care scapără fără să-ți dai seama enervarea subită. Dacă diminuezi îndreptățirea de sine, osândirea aproapelui și neînfrânarea, ai făcut un pas spre recâștigarea libertății față de impulsul violent.
2. Spiritul de contrazicere și reacția de răspuns cu rău la
rău sunt la rândul lor o sursă de revărsare a agresivității prin izbucniri de
mânie. Panicarea este un alt focar ce ne expune la această patimă, ce întoarce
firea contra ei înseși. Slava deșartă generează reacții de mânie față de tot ceea
ce nu hrănește orgoliul, mărirea deșartă de sine. Nu te contrazice, nu răspunde
cu rău la rău, nu te panica, nu-ți arăta nevoința, nu te înălța (lăuda, trufi) cu gândul și
vei putea dezamorsa mult mai ușor această bombă cu efect imediat sau întârziat,
din a cărei explozie ieși vătămat sufletește.
3. Cultivă prin dragoste dăruirea de sine, neosândirea și răbdarea,
prin credință încrederea în voia sau iconomia lui Dumnezeu, Care le rânduiește
sau le îngăduie pe toate spre binele nostru, iar prin nădejde, pregustarea
stării eshatologice de viețuire în împărăția lui Dumnezeu. Mânia preia
controlul asupra conștiinței și voii noastre, întunecând discernământul și
pârjolind sufletul într-o clipă. Pentru a nu-i da loc, să o oprim de la
rădăcina gândului, printr-o stare de rugăciune și închinare de toată vremea către
Izvorul dumnezeiesc al păcii. "Pace vă las vouă. Pacea Mea o dau vouă, nu precum lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoșeze" (Ioan 14, 27).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu