ne odihnim în liniștita
urmare a voii
care ne pune întâmplarea
în cale,
ca pe o punte subțire
peste abisuri.
pășim împinși de
un dor
mai intens decât
frica.
neputințele sunt,
toate, cu noi,
legănând
deznădejdea, ce-adoarme.
fără să știm, visul
ei ne preschimbă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu