Scrierea „Despre rânduiala cea după Dumnezeu (a vieţii) şi despre nevoinţa cea adevărată” (în: Sfântul Grigorie de Nyssa, Scrieri, Partea I-a, Colecţia P.S.B. 29, trad. Pr. Prof. Dumitru Stăniloae şi Pr. Ioan Buga, note Pr. Prof. D. Stăniloae, ed. I.B.M. al B.O.R., 1982) este adresată celor ce au primit cu vrednicie „cunoştinţa adevărului”, „leacul mântuitor al sufletului”, prin care „înşelăciunea care vrăjeşte pe om se destramă, iar mişcarea necuvenită a trupului se stinge”; e destinată celor ce şi-au îndreptat dragostea după „iubirea lui Dumnezeu cea către noi şi scopul pentru care ne-a zidit”, care pot fi contemplate de către un om despătimit ca „unite fiinţial şi firesc” cu firea noastră; se adresează, de asemeni, celor ce s-au adunat cu toată inima la un loc, ca să înfăptuiască „în comun prin fapte chipul de viaţă arătat de apostol” (Rom. 12, 2) (pp. 455-456).
Sfântul Grigorie răspunde, prin lucrarea sa, dorinţei acestora de a primi un „cuvânt călăuzitor şi îndreptător”, care să-i conducă „pe calea cea dreaptă a vieţii”, să le pună în lumină scopul vieţii, care este „voia cea bună şi bineplăcută şi desăvârşită a lui Dumnezeu”, precum şi „calea care duce la acest scop”, modul cuvenit al împreună-vieţuirii, modul îndreptării, de către întâistătători, a obştii ce se „îndeletniceşte cu adevărata filosofie”, ostenelile cuvenite pentru a urca spre „vârful cel mai înalt al virtuţii”, care învredniceşte sufletul de „primirea Duhului Sfânt” (p. 456).
„Dreptarul vieţii binecredincioase” este rezumat în „dreapta dogmă a credinţei, având dumnezeirea fericitei şi veşnicei Treimi neschimbată nicidecum în nimic, ci cugetată şi închinată într-o singură fiinţă, într-o singură slavă, în aceeaşi voinţă, în trei Ipostasuri”, potrivit mărturisirii date „faţă de mulţi martori prin Duhul care ne-a spălat pe noi în izvorul Tainei (Botezului)” (Idem). Sfântul Grigorie afirmă aici întrepătrunderea între dogma vie a credinţei şi viaţa binecredincioasă, inseparabilitatea lor.
Sfântul Grigorie accentuează importanţa recursului constant la revelaţia dumnezeiască a Scripturii, „ca să nu părem că, părăsind darul de sus, născocim lucruri neadevărate printr-o cugetare stricăcioasă şi coborâtă, plăsmuind prin gânduri din afară chipuri ale dreptei credinţe”; călăuza vieţii celui ce se dăruieşte pe sine, suflet şi trup, lui Dumnezeu, este, astfel, „credinţa cea dreaptă pe care ne-o grăiesc glasurile sfinţilor prin toată Scriptura”; „acolo unde este dreapta credinţă şi viaţa neîntinată, acolo este şi puterea lui Hristos, de acolo pleacă şi orice patimă şi moartea care ne fură viaţa”; căci cele rele nu au în sine „puterea să se împotrivească puterii Domnului”, ci ele se pot ivi numai prin călcarea poruncilor” (p. 457).
Însăşi puterea Duhului îi curăţeşte pe cei ce, cu „voie nevicleană”, „credinţă întru toată adeverirea” şi conştiinţă fără de pată, primesc vestirea Evangheliei făcută nu numai „în cuvânt, ci şi întru putere şi în Duh Sfânt şi întru adeverire multă” (I Tes. 1, 5); mireasma nemuririi, primită prin Sfântul Botez, face cu putinţă ca „talantul încredinţat fiecăruia să aducă bogăţia nevăzută, prin lucrarea celor încredinţate” (Idem).
Vorbind despre sufletul născut din nou în Botez, cu puterea lui Dumnezeu, sfântul Grigorie, pe de o parte, arată că „împărtăşirea de Duhul, nimicind boala intrată prin neascultare, reînnoieşte vechea frumuseţe a firii”, iar pe de altă parte, subliniază necesitatea unui parcurs crescător spre „măsura vârstei duhovniceşti”, ferită de uneltirile vrăjmaşului, parcurs în care „sudoarea virtuţii” se împleteşte cu „dărnicia harului” (p. 458).
„Schimbarea la faţă întru înnoirea minţii” spre experierea voii lui Dumnezeu (Rom. 12, 2) se contrapune „chipului acestui veac”, caracterizat prin opacitate şi aplatizare spirituală, prin lipsa unui dinamism calitativ în ce priveşte punerea în lucrare a darurilor dumnezeieşti. Măsura în care primim lucrarea harului în noi atârnă de voinţa noastră, este în directă legătură cu măsura nevoinţelor, răbdării şi alergării noastre iubitoare spre cele duhovniceşti; astfel, remarcă sfântul Grigorie, „darul harului se măsoară cu ostenelile celui ce-l primeşte” (p. 459).
Pe de o parte, „viaţa veşnică şi veselia negrăită din ceruri” sunt darul Duhului Sfânt, Care, însă, „nu poate petrece în sufletele ce fug de mântuire”. Pe de alta, „vrednicia de a primi darurile şi de a se bucura de har” vine din „dragostea de osteneli a credinţei”, puterea virtuţii nefiind, totuşi, „îndestulătoare prin sine însăşi ca să înalţe sufletele lipsite de har spre chipul vieţii”, căci „de nu va zidi Domnul casa şi nu va păzi cetatea, în zadar priveghează păzitorul şi se osteneşte ziditorul” (Ps. 106, 1); astfel, ni se atrage atenţia, „ajutorul de sus dat lucrătorilor de Domnul e cel ce aduce roada” şi „nu trebuie să se încreadă cineva în străduinţele omeneşti şi să-şi închipuie că toată cununa îi vine prin ostenelile sale; ci să-şi lege nădejdile cu privire la sfârşit de voia lui Dumnezeu” (p. 460)
Voia lui Dumnezeu este, după sfântul Grigorie, ca omul „să-şi cureţe sufletul prin har de toată întinăciunea, ridicându-l mai presus de plăcerile trupului şi să-l aducă lui Dumnezeu curat, doritor şi în stare să vadă acea lumină duhovnicească şi negrăită”; această fericire a vederii lui Dumnezeu s-a făgăduit celor curaţi cu inima (Mt. 5, 8) şi este, de asemeni, vizată în porunca de a fi desăvârşiţi, ca fii ai Tatălui Ceresc (Mt. 5, 48) (Idem).
Florin Caragiu
(va apărea în revista "Sinapsa")
Vezi şi:
Sfântul Grigorie de Nyssa, "Despre Rugăciunea Domnească" (I)
Sfântul Grigorie de Nyssa, "Despre Rugăciunea Domnească" (II)
Sfântul Grigorie de Nyssa, "Despre Rugăciunea Domnească" (III)
Sfântul Grigorie de Nyssa, "Despre Rugăciunea Domnească" (IV)
Sfântul Grigorie de Nyssa, "Despre Rugăciunea Domnească" (V)
Sfântul Grigorie de Nyssa, "Despre Rugăciunea Domnească" (VI)
Sfântul Grigorie de Nyssa, "Despre Viaţa lui Moise" (I).
Sfântul Grigorie de Nyssa, "Despre Viaţa lui Moise" (II)
Sfântul Grigorie de Nyssa, "Despre Viaţa lui Moise" (III)
Sfântul Grigorie de Nyssa, "Despre Viaţa lui Moise" (IV)
Sfântul Grigorie de Nyssa, "Despre Viaţa lui Moise" (V)
Sfântul Grigorie de Nyssa, "Despre Viaţa lui Moise" (VI)
Sfântul Grigorie de Nyssa, "Despre Suflet şi Înviere" (I).
Sfântul Grigorie de Nyssa, "Despre Suflet şi Înviere" (II).
Sfântul Grigorie de Nyssa, "Marele Cuvânt Catehetic" (I)
Sfântul Grigorie de Nyssa, "Marele Cuvânt Catehetic" (II).
Sfântul Grigorie de Nyssa, "Împotriva lui Eunomie";
Sfântul Grigorie de Nyssa, "Despre Fericiri";
Sfântul Grigorie de Nyssa, "Despre Feciorie"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu