ce bucurie să te aud după atâţia ani,
cu o minunată schimbare în suferinţa ta,
povestind de bătrâni frumoşi, de icoana
ce-l face pe un copil să strige ca şi cum Domnul
i-ar lua visul în palmele răstignite,
sau de femeia nebăgată în seamă
căreia, fiindu-i rău, nimeni nu-i vorbise aşa frumos
ca atunci când chipul lui Hristos
a înviat din cuvinte, suflând mângâiere,
pentru că nu ţi-a fost ruşine să-L vesteşti.
şi Mirele a venit la tine pe drumul către mânăstire,
când rugăciunile tale au înţepat cerul
şi o picătură de sânge a curs, şi era vlagă în ea
destulă pentru un urcuş mai abrupt
ca povârnişul pe care se aruncă lumea,
cu sete de Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu