ana are grijă de copilaşul ei,
care şchiopătează de mic. îl iubeşte
ca pe ochii din cap. el pleacă uneori
de acasă, fără să ştie încotro merge
şi după ce se întoarce nu-şi mai aminteşte
nimic. tot timpul cât lucrează în fabrică,
mama se roagă pentru băiat,
să nu păţească ceva. azi l-au bătut
nişte băieţi mai mari, buzele-i sângerau
când a apărut în prag. ea i le şterge
cu o batistă curată, îşi ţine o palmă
pe gura lui, minute în şir, sărutându-l
pe frunte. el arată cu mâna întinsă
spre perdeaua albă, legănată de vânt –
doi hulubi se mişcă încoace şi-ncolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu