skip to main |
skip to sidebar
1 mai, pe lipscani
terasele sunt pline de tineri care discută
despre viitorul incert, sau degustă singurătatea
cu căşti în urechi. vorbele se amestecă-n aer,
o adiere mângâie feţele.
mai ieri eram într-o ceainărie din Dortmund,
la masa de despărţire cu prietenii
din Germania, Chile, China, Spania, Noua Guinee,
după care ne-am risipit în patru vânturi.
crema de linte are gustul acestui trecut
ce scaldă plaja de la marginea lumii,
unde eşuăm cu speranţa secretă
că o lume nouă aşteaptă urme de paşi pe nisip.
acum seara aşază-n pupile un punct luminos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu