un cuvânt te aruncă în braţele altuia
şi rămâi nerostit –
un quasar traversând inele de praf.
apele tale s-au întins ca un cort
peste locul unde fumul subţire
se-ntretaie cu crengile muşcate de soare.
unde vei pleca, nu ştii,
sigur departe, sigur vei ţine o arcă
pe cap, ca un munte sub o voce gângavă.
rugăciunea multiplică ochii
pe corpul pe care noaptea se lasă –
ai venit devreme şi-ai văzut smochinul
aprinzându-şi candelele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu