în sânul acestor legături inexprimabile
între ce-i inimaginabil de mic şi infinitul mare
stă un nod de viaţă – un nerv ce primeşte semnale
şi tocmai aici ploaia loveşte clopote de aramă.
înaintezi prin argila în care memoria unei ţinte rătăcite
în fire verzi se destinde. tună şi fulgeră-n jur,
dar înăuntru sălbăticia-i doar frumuseţe,
iar riscul neobosit e aidoma unui chip ce se schimbă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu