dune

ştiinţa mea e să văd
cele ce vin dindărătul ochilor
şi se depun pe imagini
mişcându-le, ca pe dunele aurite
ce îngroapă călăreţul pe cal:
ca o piele nouă cresc
pe acest abur ce dezleagă mintea
serile înmiresmate de venirea ta.
după o zi de luptă înverşunată
cu palete de vânt, teaca nopţii
înghite lama sclipitoare a văzului.
şi totul seamănă cu recunoaşterea 
de neexplicat a unui loc 
unde n-am fost nicicând,
cu neliniştea orbului ce palpează
un lucru încă însufleţit
de căldura unei atingeri.