merg la nesfârşit pe culoarele unui spital
şi pe dinainte puzderie de figuri se perindă.
fac un mic semn al crucii spre unele -
ele mă fixează cu o nelămurită adversitate,
în timp ce dispar.
aceste duhuri fără expresie
se lipesc de clipe
fără a bănui omul ceva -
rămâne un scrum ce se spulberă,
dar acum
numele lui Iisus desparte apele roşiatice
ale trupului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu